Premiul I
Ioniță Sara Ioana
Colegiul Romano-Catolic ,,Sf. Iosif” București
media 9,77
Prima picătură de apus
De copilărie tare dor îmi este.
De vremea în care n-aveam nicio grijă,
De perioada în care speranța și iubirea erau cele mai frumoase cuvinte,
De timpul în care mama mea era
Mare înger, îmbrăcat în veșminte argintii,
Cu o voce blândă și-un suflet de aur,
Aici, pentru a lumina cerul nopții întunecate...
De anii în care vedeam lumea în culori și mi se spunea să încetez
Să nu mai tot visez la un soare de mult apus,
Să nu îndrăznesc să cred în schimbare,
Să dau speranță unui om ce nu are,
Într-o societate în care pacea e un concept necunoscut.
Eram copilăroasă, mă jucam cât era ziua de lungă
Cu prietenii mei, scoși din basmele cărților din bibliotecă
Și cu locul aventurii din filmele de pe ecranul cel mare.
Nu știam eu că erau momente prețioase,
Că amicii mei vioi urmau să dispară, dar eu nu.
Credeam că lumea e mică, pitică la fel ca mine,
Credeam că eram șireată atunci când strecuram biscuiții mamei în buzunare,
Credeam că, dacă aș întinde mâna puțin mai mult,
Aș putea gusta zahărul dulce din care erau formați norii,
Credeam că o rachetă construită în curtea casei
M-ar conduce până la delicioasa bucată de brânză
Din care luna era cu siguranță formată.
Credeam că urma să salvez lumea mascată,
Credeam că voi vindeca cele mai dureroase boli.
Hai, copilărie! Întoarce-te!
Nu mă lăsa singură aici,
Nu mă da hrană bestiei ce așteaptă să îmi fure imaginația!
Stai cu mine, stai și luptă!
Căci un val întunecat se apropie și mă înspăimântă
Hai, copilărie! Întoarce-te!
Că parcă fiecare secundă mă aduce mai aproape
De moarte...
Apun în fiecare clipă...
Luca Miruna
Liceul Teoretic ,,Carol I” Fetești
media 9,39
Dor incandescent
Universul preferat, ce răsare odată cu soarele,
La care mulți au visat,
Este-o vastă poezie ca roua florilor de mai,
O lume ce-mi place mie.
Dar nu știu cum să mă-ntorc, să nu se facă târziu,
Cum să-l opresc pe Cronos, să stea pe loc,
Și să simt, din nou, cu bucurie
Mirosul copilăriei ce îmi aburește genele.
Să mă joc în curtea mare,
Chiar și când ecoul luminii plutește în aer
Și să strig în gura mare
Multe lucruri, cu nepăsare, spre tâmpla timpului.
Îmi e dor de cerul meu cu nori zvelți
Fără umbre, senin mereu,
Plin de zâmbete și culoare ce sparg lumina
Și de-un vârf de-ncăpățânare pe oftatul unei flori.
Simt un dor incandescent.
Voicu Crina
Liceul Teoretic ,,Carol I” Fetești
media 9,13
Încălcarea asimptotei
Fața pe care mereu am admirat-o ca pe o icoană,
Chipul pe care mereu l-am urmat cu ostentație
Fața pe care mereu am iubit-o frenetic
Ființa aceea este mama.
Perfecțiunea, există oare
Sub lumina mândrelor tăceri sau verbalizări?
Da, în constelații strălucea,
Steaua aceea era mama, care s-a născut printre tainele cerești.
Cu matematica lunecând pe liniștea cerului
Și cu chemările mamei pe tărâmul necuvintelor
Regula asimptotei este o alternativă,
Iar iubirea mamei mă înlănțuie
Într-o strânsoare definitivă.
Premiul II
Lupu Patricia
Colegiul Romano-Catolic ,,Sf. Iosif” București
media 9,12
Cosmic
Pentru ea,
Noaptea,
Stelele dansează,
Iar ziua,
Soarele mângâie ghioceii abia înfloriți…
Toate astea
I se întamplă doar unei ființe speciale,
Pline de iubire și însuflețire,
Blândă și înțelegătoare,
Ea este sursa universului meu,
Ea este prima mea bătaie de inimă…
Fronea Teodora Irina
Colegiul Romano-Catolic ,,Sf. Iosif” București
media 9,08
Icoană
Mama mea e ca o stea,
Luminând inima mea.
Străluceşte-n amintire,
Fiind drum către iubire.
Mama este ca o floare
Rouă făr-asemănare.
Cu petale-nmiresmate,
Amintiri ce-au fost uitate.
Mama mea e-o melodie,
Portativ de bucurie.
Glasul ei cel fermecat
Este-argintul preacurat.
Mama este ca o apă
Blândă, sufletu-mi adapă,
E icoana tinereţeii.
Izvor nesfârșit al vieţii.
Ghilea Maria Iosana
Clubul Copiilor Sântana Arad
media 9
Mama
Dragă, câte mame sunt în lume
Niciuna nu alungă teama
Ce pătrunde în vremuri bune
Căci îngerul mea..e mama!
O mamă-n suflet mie îmi bate
Și corpul tău, îmbrățișare dragă
În suflete dulci,mama străbate
Orice obstacol ce se arată.
Și rogute... scumpă mamă,
Să nu lași nicicum,pe nimeni niciodată
De în durere te cheamă
Să te rănească vreodată!
De tine mereu mie dor,o mamă scumpă
Copil..când povești cu drag citeai
Și sper ca timpul să ne ajungă
Să-mi povestești tot ce-ți doreai.
Haide mamă să mă vezi crescând
Că sânge din sângele tău sunt
Și bucurie ție aducând
Că tu ești un lucru sfânt.
Și îmi rosteai că lumea e mare,
Și că am să găsesc al meu viitor
Dar tot stau în a ta îmbrățișare
Ca să nu îmi fie de tine dor.
O,sfânt înger protector,numit mamă
Nu mă lăsa singură să cresc
Că te privesc cu drag,te țin de mână
Dragă mamă,te iubesc!
Premiul III
Machidon Irina
LTPR „M.Marinciuc”, Chișinău, Moldova
media 8,94
Măicuța mea
Când cel ce ți-a dat viață,
Se stinge ca o stea,
Rămâi în gând doar cu povața,
A ei privire, mereu te va veghea.
Păstrez în gând al mamei zâmbet
Și dac-aș învăța să zbor cumva,
Aș traversa întreg pământul,
Prin galaxii aș tot zbura.
Și pe-a mea mamă aș căuta.
Aș înfrunta și atmosfera,
Pentru a-ți simți căldura ta,
Ți-aș cere-un zâmbet cât de mic,
Pentru a nu-l putea uita.
Cu palma-mi ochii ți-aș mângâia,
Obrajii dulci i-aș săruta, măicuța mea.
Atât de mult tu îmi lipsești,
Privirea ta, povața ta,
Măicuță dragă, scumpa mea.
Te am în suflet, în inimioara mea.
Radu Anamaria - Școala Gimnazială Hangu, Suceava
media 8,91
Dor de copilărie
Draga mea copilărie
Doar tu poți să faci magie
Cu baloane colorate
Și cu visuri minunate.
Ești o lume de poveste,
Cu dragoni și cu prințese,
În care mii de copii
Fac pozne și ghidușii.
Ești căsuța fermecată
Cu pereți de ciocolată,
Cu cărți multe și pitici
Printre zeci de licurici.
Ești tărâmul plin cu flori
Unde ne trezim în zori,
Înspre școală să pornim
Să citim, să socotim…
Noi cu drag să învățăm,
Pe părinți să-i ascultăm
Că nu-i lume mai frumoasă
Ca-n copilăria noastră!
Istratii Ecaterina
LTPR „M.Marinciuc”, Moldova
media 8,88
Mama-i una pe pământ
Mama-i una pe pământ
Trebuie să o prețuiești
Are un glas blând și sfânt,
Și te ajută când greșești.
Mama pe ea se jertfește
Ca tu să trăiești regește
Ea te naște, ea te crește
Sufletul ți-l încălzește
Mama , tu ne-ai învățat
Ce e bine , ce e rău
Mama , tu ne-ai alinat
Atunci când mi-a fost mai greu
Când de greutăți dădeai,
Ea se îngrijora
Când bolnav la pat stăteai,
Ea o lacrimă vărsa.
Pe ea o poți încredința
Cu orice secret al tău
Căci ea nu te va trăda,
Nici la bine nici la greu.
Cine te-a vegheat mereu
Stând la căpătâiul tau?
Mama – un suflet curat
Să o rănești e păcat.
Mama- înger păzitor
Ce te iartă când greșești
Ce te-asteapta cu mult dor
Pe la ea că să mai treci.
Măriuță Cătălina
LTPR „M.Marinciuc”, Chișinău, Moldova
media 8,88
Cu gândul la mama
Și fuge gândul cel senin
Cu stropi de fericire,
Spre glasul mamei cel divin,
Izvorul de iubire.
Adesea mă scufund în rele,
Dar totuși grabnic îmi amintesc,
De spusele mămicei mele,
În gândul meu eu le rostesc.
Gândul despre buna mamă,
Mereu mă însoțește,
Mă apără de toate,
M-alină, mă păzește.
Prea simplu-mi pare a reda,
Dragostea pentru mama mea,
Dar îi voi spune cât mai des
Cât de mult eu o iubesc.
Lupușor Teodor
LTPR „M. Marinciuc”, Chișinău, Moldova
media 8,87
Căldura unei mame
r
Mamă, ești cu-adevărat o gingașă și blândă floare,
Zi de zi mă înconjori cu căldură ca un soare,
Neliniștea și răul îl prefaci mereu în bine,
Și mă simt în siguranță lâng-a tale brațe, lângă tine.
Mă mângâi cu-a tale mâni plăpânde când sunt trist,
Vorba ta duioasă mă face curajos și optimist.
Și în clipe grele găsești mereu soluții și povață
Cu care mă îndrumi în enigmatica viață.
Mă înveți să fiu mereu bun, modest, cinstit,
Să fiu harnic și cuminte, de toate mulțumit.
Să fiu muncitor, să învăț sârguincios și bine,
Ca s-ajung în viitor un om bun în lume.
De-aceea în fiecare seară îl rog pe bunul Dumnezeu,
Să te țină sănătoasă și voioasă acum și mereu.
Să-mi veghezi cărările, alegerile-n viață,
Mamă sfântă-ți mulțumesc pentru dragostea necondiționată și povață!
Popa Victoria
LTPR „M. Marinciuc”, Chișinău, Moldova
media 8,81
Dor de mamă
În ograda îmbătrânită,
Singură și a nimănui
O măicuță-și duce dorul,
Parcă-i cloșcă fără pui.
I-a crescut de mici pe palme,
Le-a dat viață, sănătate
Și acum le duce dorul
Ea aici, iar ei – departe …
Se mai sprijină-n toiag,
Și privește ades spre poartă.
Poate vine s-o mai vadă,
Vreun nepot sau vreo nepoată.
Au uitat toți de bunica,
Și-au plecat în depărtare,
Dar ea umblă ca furnica,
Cât mai poate de picioare …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu