Premiul I
Popa Ilinca
Muguri
de Primăvară
Acum mulți ani,
printre nori, mărețul soare a privit în jos,
Și a văzut cum gerul
nemilos
Ataca tot ce zărea,
Și pe nimeni nu cruța.
Atunci soarele a zis:
„Acest ger de
nedescris,
Îndată va dispărea,
Căci o prietenă de-a
mea,
Se pricepe de minune,
S-aducă fericire-n
lume.”
Și cum aceste vorbe
le-a zis,
O făptură ca din vis
Apare lângă el
Și-i zice: „Dragul
meu,
Evident că eu
te-ajut!”
Pe obraz îi dă un sărut,
Iar soarele se înroși,
Așa de tare că toată
gheața se topi.
Prietena soarelui se
dovedi
A fi Primăvara, cu
buclele ei aurii,
Cu ochii ca două
safire,
Sculptate cu
îndeletnicire,
Cu pielea albă ca de
lapte,
Și obraji ca două
mere coapte.
„Primăvara”, soarele
gândi,
„E cea mai frumoasă
ființă, ce în viață o voi zări.”
Primăvara pe Ger l-a
alungat,
Iar îndată ce acesta
a plecat,
Oamenii, drept mulțumire,
I-au dat Primăverii o
cutie,
În care soarele un
cadou a pus
Și l-a legat cu o
fundă din apus.
Primăvara cutia a
deschis,
Și deodată un parfum
de nedescris,
A umplut lumea toată.
Și dintr-o dată, din
cutie,
Au ieșit o mie
De flori colorate,
Ce-au zburat în sus, și-au
rămas agățate
De copacii din toată
lumea,
Cum se întâmpla pe
vremea Gerului cu bruma.
Și de atunci,
În fiecare primăvară,
Primăvara deschide
cutia
Și așa îți înflorește
grădina.
Cu zambile, narcise,
lalele
Și multe alte
floricele.
Dar ceva s-a
schimbat:
Floricelele nu mai
apar imediat,
Și vine, ca un sol,
să le vestească sosirea,
O arătare ciudată și
verde,
Căreia un nume i-a
trebuit,
Așa că oameni au stat
și s-au gândit.
Și, în final, a fost
poreclit:
Mugur.
Mugur de Primăvară.
MOCANCEA Petru - Ianis
GÂNDURI VEGETALE...
Din ochiul ierbii
răsărinde
Privesc diminețile
scăldate în rouă...
Ascult cântecul
cerului în taină
Pe unde păsările
scriu zborul lor.
Sorb seva
petalelor înrourate
Și-mi fac din ele
curcubeu
De vise...de
cântec...și lumină.
Ce tainic sună
glasul pământului
Prin ochi de
muguri!
Și, iată cum dospește
viul
Prin rădăcini de
viață
Iar și...iar!
Premiul II
Rădulescu Alexandru Ionuț
Clipe de copilărie
Să fii
copil e minunat!
Să
nu ai griji sau vreun păcat.
De
orice lucru, cât de mic
Să
te bucuri infinit!
În
ochii tăi, cei mărunţei,
Se
dezlănţuie acum
Inocenţă,
veselie
Şi
prea scumpa gingăşie.
Tu,
copile, nu uita,
Căci
copilăria ta
Este-o
ţară fermecată
Cu
graniţe din ciocolată.
Fără
legi impunătoare,
Doar
jocuri şi povestioare,
Cu
conducători vestiţi
Din
basme parcă desprinşi.
Nu-ţi
dori c-anii să treacă
Fiindcă
nu vei fi înc-o dată
Princhindelul
drăgălaş
Dobrescu Ioana-Rebeca
Vis de copil
În
albastre zări înalte,
Pe-al
cerului infinit
Un
nor aș vrea să mă salte
Plutind
din Vest la Răsărit.
Și-ale
Soarelui raze blânde
Să
mă hrănească negreșit
De
sete și cunoașteri flămânde
De la
Vest la Răsărit.
Și-o
mică stea aș vrea să fiu
În
Universul nemărginit
Să
luminez tot ce e viu
Pornind
din Vest spre Răsărit.
Și
într-o clipă să tresar
Din
visul ce m-a copleșit,
Să
pot în lume să presar
Iubire,
de la Vest la Răsărit.
Premiul III
Marinescu Clara Mihaela
DORINȚĂ
Nu mi-e frică...
Să cresc mică.
Întrebări mici sau dileme,
Anotimpurile mele.
Tot conjug, făr-a greși
Verbul„ a copilări”.
Azi copil, mâine copil...
Întră-n suflete tiptil!
Și mă ia pe drum cu dor,
Până-n cerul fără nor.
Și mă duce-n Car cu stele,
Tot cu dorurile mele.
Pun dorință pe arcuș.
Să-mi iau ursul meu de pluș
Și să plec pe drum cu soare
Cu lumină călătoare,
Călăuză să ne fie
Spre tine, Copilărie!
POPESCU Isabella - Nicoleta
JOCUL DE-A COPILĂRIA
De unde vii, copile?
Îmi zise Timpul blând.
Te știu de mult pe tine
Te port cu mine-n gând.
Erai la braț cu jocul,
Cu fluturi alergai...
Ah, ce minune!
Cât de ștrengar erai!
M-aș fi oprit o clipă
În loc să te păstrez,
Dar...cum să rup eu firul
Să nu te mai urmez...
Iar sunt
în joc, cum vezi,
Aș vrea să nu mă pierzi.
...Dar, de-oi vrea să te faci mare
Nu grăbi pasul sub soare,
Fiindcă nu pot să-ți ascund:
Ai să fii și tu adult.
Și-o să îți dorești subtil,
Meseria de COPIL!
Mențiuni
Drezaliu Carla
STROPI DE PRIMĂVARĂ...
Verde crud și verde-n gând
Printre florile din crâng.
Fac cu primăvara sfat,
Când în lung și când în lat.
Pe sub bolțile umbrite
S-aud glasuri ciripite.
Cald zefir și blând suspin
Pentru oaspeții ce vin.
Dinspre zări cu praf și smalț
Azi pornesc codrii la danț.
Micșunele și brândușe,
Viorele jucăușe.
Ah! Ce soare, ce senin
Freamătă-n micul arin!
Lângă tufe de răchită
Cântătorii și-i invită.
Maria Daria Georgiana
Muguri de
primăvară
Primăvara-i o poveste
Ce-ncepe cu a fost odată
În ramuri, flori, stânci de pe creste
Cu toata a ei natura moartă.
Ea se redeșteaptă acum la viață
Din somnul dus în hibernare,
Își ridică vălul ca din ceață
Și renaște tot, cu mic cu mare.
Revin muguri, flori, urzici
Plante mari și plante mici
Păsări cântă, berze vin
Toate forfotesc din plin.
Glia freamătă, iarba crește
Mieii zburdă pe câmpii,
Pădurea bolborosește
Întreaga suflare sporește.
Primăvara-i suflu proaspăt
De miresme și de vânt
Lumea-ntreagă-i bucuroasă
De-a ei sosire și cânt.
Bucurie, fantezie
Joc și mare frenezie
Anotimp frumos și cald,
Te întâmpinăm cu drag!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu