Premiul I
Hodrea Marc-Ionuț
Sub
același cer
Personaje:
ESTERA:
tânără, frumoasă, imprevizibilă, visătoare.
ALEX:
matur, încrezător, realist.
Decor
La
poalele unui deal, în apropierea unui râuleț peste care se reflectă lumina
lunii, lângă o cabană din lemn îmbătrânit, cu un acoperiș ascuns de coroanele
copacilor. Doi prieteni care discută în timp ce privesc cerul înstelat.
ESTERA
(își fixează degetul subțire înspre Sirius):
Aș putea să privesc o astfel de stea
fără să-mi fie teamă că mă voi plictisi vreodată.
ALEX
(își îndreaptă privirea înspre degetul Esterei, apoi înspre stea):
Nu ți-e teamă că te vor durea
ochișorii?
ESTERA
(închide ochii, râzând, apoi îi deschide îndreptându-i spre el):
Ție îți este teamă să trăiești?
ALEX:
Mie? Deloc.
ESTERA:
Nici atunci când citești romanele
lui Oscar Wilde?
ALEX
(se ridică în coate surprins, apoi privește în gol zâmbind):
E singurul care mă înțelege, dar
care mă sperie pe atât de mult pe cât îl ador. Teribil, uneori.
ESTERA
(se ridică în picioare, aranjându-și rochia rozalie, își piaptănă cu
degetele părul blond și încâlcit, plin de iarbă și margarete, apoi sare brusc
în fața lui Alex):
Știu! Ți-e frică să iubești, dar
ghici ce? Chiar și ce crezi tu că nu-ți aparține, de fapt îți aparține! Sirius
mereu mă va fascina, chiar dacă mă vor durea ochii atunci când o voi privi
îndelung. Cum îți poate fi teamă de ceva care te fascinează atât de mult?
ALEX (o
privește pe Estera, apoi pe Sirius, și tace.)
ESTERA:
Știi ce poveste se află în spatele
ei? De fapt, ea a fost formată din mii de obiecte minuscule, din atomi de praf
și roci descompuse. Sirius era înainte un simplu nor, care acum, printr-un
proces fascinant, a devenit cea mai strălucitoare stea....
ALEX
(o privește pe Estera fascinat, fără să-i audă prea bine cuvintele.)
ESTERA
(îl privește confuză, apoi revine
lângă el, așezându-se pe spate, în iarba moale):
Cred că te-am speriat eu acum...
ALEX:
Nu... De fapt... m-ai făcut să-mi
fie teamă de mine.
ESTERA
(contrariată):
Eu... eu nu am vrut să...
ALEX
(intervine peste Estera):
Șșș! Auzi asta?
ESTERA
(începe să râdă):
Da... Cred că e Lootus.
ALEX:
Greierele ăsta îmi va face numai
nopți albe.
ESTERA
(îl ia în palme, apoi începe să vorbească cu el):
Nu-i așa că și ție îți este dor de
cineva? De aceea cânți mereu, probabil. Și mie îmi este dor de unele persoane
care acum au reușit să ajungă până acolo, sus, unde e și Sirius. Oh, sărăcuțul
de tine! Ești atât de mic și sari atât de sus... Îmi e teamă că într-o zi vei
sări și tu prea sus și vei aduce și tu încă un gram de lumină lui Sirius.
ALEX
(închide ochii, ascultând sunetul râului și vocea Esterei care se îmbină
armonios cu sunetele greierului).
ESTERA
(se ridică în picioare, începe să danseze și să fredoneze o melodie):
Lalalala... când dimineața vine... vreau
să te văd zâmbind, chiar dacă înseamnă că trebuie să plec... lalala... haaai,
nu fi timid, Lootus! Cântă cu mine!
ALEX
(se apropie de Estera și o ia în brațe):
Cred că l-ai cam speriat și pe
Lootus.
ESTERA
(râde, apoi i se umplu ochii verzi de lacrimi):
L-am cam speriat și pe el, așa-i?
ALEX
(își mișcă ușor capul dezaprobându-i
răspunsul, zâmbește, apoi îi șterge lacrimile):
Cum ar putea să-i fie teamă de
cineva care îl fascinează atât de mult?
ESTERA
(privește din nou spre cer, apoi în ochii negri ai lui Alex):
De unde știi asta?
ALEX:
Știu.
ESTERA
(râde):
Vorbești limba greierilor?
ALEX:
Poate.
ESTERA:
În regulă, mă scuzați atunci, domnule
„Știe tot”!
ALEX
(o ia de mână, îndreptându-se spre cabană):
Sub același cer ne aflăm cu toții,
doar că unii dintre noi suntem mai speciali și rămânem în acel loc de unde nu
mai putem pleca niciodată, chiar dacă asta înseamnă să nu-i mai putem atinge pe
ceilalți, și tu știi care este acel loc. Hai să mergem, e deja frig!
ESTERA
(îl ia de mână și își reazemă palma de pieptul lui):
Știu acum.
Premiul II
Piesă
de teatru: Călătoarea prin povești
-Astrela:
Bună ziua ,dragi copii! Probabil mă cunoașteți. Eu sunt Astrela, o călătoare
prin povești. Astăzi am venit la voi ca să vă ocup timpul cu aventurile
posibile și imposibile pe care le-am avut alături de prietenii mei, personajele
principale! Dar înainte de a începe, vreau să știți că eu călătoresc prin
paginile cărților.
-Asistenta:
Nu uita să le spui despre medalion!
-Astrela:
Bineînțeles! Am un medalion magic, ascuns ,pe care nimeni nu îl vede. Eu îl
folosesc ca să mă fac mică, mai mică decât o furnică, astfel încât să sar în
paginile cărților și să îmi pornesc aventurile prin povești.Deci să
începem!(Astrela face un pas în față și zâmbește)
-Astrela:Nu
cred că știi ,dar dragul meu prieten Ickabog...
-Ickabogul:Bună
tuturor!(salută Ickabogul, apoi rânjește)
-Astrela
:Ne-a solicitat pe mine și pe alți copii să-i ilustrăm povestea.
-Ickabogul:
Bineînțeles! Dar partea cea mai interesantă a fost când cartea era gata
ilustrată și ne-am transformat fiecare într-un personaj principal.(Ickabogul
scutură din mână, în semn că îl doare)
-Astrela:
Eu am devenit Margareta iar Ickabogul personajul principal!
-Asistenta:
Nu uita că ați dat o petrecere ,care a durat cam....hmm.... două ore zânești.
-Astrela:
Adică patru la voi. Dar petrecerea s-a terminat pentru că Scufița-Roșie trebuia
să fie salvată de lup!
-Scufița-Roșie:
E adevărat! Așa scrie în orarul meu!
-Astrela:
Da,Scufiț-o, știm că ești bine organizată, dar pe de o parte ești și înțeleaptă!
Presupun că știi multe proverbe și citate, nu-i așa?
-Scufița-Roșie:
Ba cum să nu! Sunt chiar scrise de mine! Cum ar fi..."E imposibil de
imaginat o vacanță fără cărți"sau "Minciuna are picioare lungi
,atunci când își cumpără picioroange!" Dar asta nu se aplică și în povești!
-Astrela:
În povești îl avem pe Pinocchio. El a fost sculptat să mintă! Dar voi o știți
pe Albă-ca-Brânza? Albă-ca-Brânza este o parte importantă din literatură!
-Asistenta:
Voi o cunoașteți sub numele de Albă-ca-Zăpada. Și-a schimbat numele ca să nu
fie recunoscută de mama vitregă.
-Astrela:
Păcat că nu e și ea cu noi. E la Banchetul Melcilor,cea mai înceată petrecere
din lume. Dar acum aș vrea să vă povestesc despre o aventură imposibilă pe care
am avut-o. Prietena mea,Artista...
-Artista:
Salut dragilor!Sunt încântată să vă pictez! Adică să vă văd!
-Astrela:Oricum,a
vrut să pictezi turnul lui Rapunzel. Zicea că e prea mohorât.Așa că i-a chemat
pe toți cei care vroiam să o ajutăm .Cei trei purceluși doreau să primească o
recompensă, așa că Artista a pregătit niște suc ca în povești.
-Artista:
După aceea v-am oferit câte o găleată cu vopsea ,cu o anumită culoare și câte o
pensulă de un metru ca să ajungeți tot mai sus.
-Astrela:
Dar...când baza a fost gata, partea imposibilă
a început să apară.
Nu
ajungeam mai sus.Chiar în acel moment mi-a venit ideea să lungim pensulele cu
niște praf de zâne, deoarece deși puteam să ne urcăm unul pe altul ,nu ne
puteam susține pentru mult timp!
-Clopoțica:
Și desigur că m-a rugat pe mine să îi dau praful!
-Astrela:
Da știu Clopoțic-o!
-Clopoțica:
Ai mare noroc că am acceptat și că mi-am făcut timp să vă ajut. Plus că l-am
chemat și pe Peter Pan!
-Peter
Pan:Oricum nu aveam ce face. Căpitanul Hook era ocupat.
-Asistenta:Eu
mă bucur că am reușit să pictăm turnul!
-Clopoțica:Eu
am făcut acoperișul, cel mai important!
-Astrela:(Dându-și
ochii peste cap) Măcar Rapunzel s-a bucurat.Așa de colorat era turnul, că și
dacă aveai ochelari negrii de soare puteai sa vezi culorile.
-Asistenta:Însă
în acea zi am mai avut ceva de făcut!
-Astrela:Da!
Era să uit! Ne-am adunat cu toții și am mers la Matilda acasă. Avea nevoie de
ajutor ca să își deschidă propria bibliotecă.
-Matilda:
Mereu mi-am dorit să devin bibliotecară. Cărțile le aveam,dar rafturile nu.
-Astrela:
Iar noi am intervenit! Am luat lemne de la Geppeto, am construit rafturile, am
pus fotografii , am pictat și ne-am scris numele, apoi Matilda ne-a oferi niște
cărți.
-Matilda:Cum
se spune, nu ai niciodată prea multe cărți!
-Astrela:Acum
că am ajuns la capătul poveștii, vrem să vă urăm...
-Toate
personajele în cor:Pe povestea viitoare!
Personajele:Astrela,Asistenta,Ickabogul,Scufita-Rosie,Artista,Clopotica,Peter
Pan,Matilda.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu