HANCIUC
MONICA, CUREA MARIA
CONCERTUL
PRIMĂVERII
Decor: o pădure cu copaci umbroşi, o potecă îngustă şerpuind
printre copaci. Ici-colo căsuţele personajelor.
Personaje:
Iepuraş-poştaş
Sturzul
Ţup şi Ţop-doi pui de iepure
Piţigoiul
Doamna Iepurilă
Doamna Aricica
Furnica
Ursul
Vulpea
Veveriţa
Sturzul zboară agitat deasupra pădurii ciripind în gura mare:
Sturzul:
Salutare, tuturor! Au sosit
artiştii, au sosit artiştii! Iepuraş-poştaş a plecat deja să împartă
invitaţiile. Vor concerta-Privighetoarea cea fără de seamăn, Mierla cafenie,
Corul broscăresc, cel al Albinelor,
Stolul Corbilor, Greierele violonist solo. Vom asista la o piesă de
teatru pusă în scenă de doi bursuci, iar ursul şi vulpea vor prezenta numete de
magie.
Ţop
şi Ţop: Au sosit! Uraaa!
săriră veseli Ţup şi Ţop, doi fraţi iepuraşi care nu îmliniseră încă un an.
Abia aşteptăm să îi cunoaştem şi să îi ascultăm! Părinţii ne-au vorbit întreaga
iarnă despre concertele lor minunate.
Piţigoiul:
Mă enervează entuziasmul vostru,
spuse Piţigoiul de pe creangă, somnoros şi îmbufnat.
Ţup: Scuzaţi-ne, nene Piţigoi, dar suntem încântaţi, abia
aşteptăm concertul! Şi artiştii! Dumneavoastră nu vă plac? Nu o să veniţi la
concert?
Piţigoiul: Nu, n-o să vin. Eu îi cunosc deja pe artişti şi pot
spune că nu e mare lucru de capul lor. Mare plictiseală! În fiecare primăvară –
acelaşi lucru: vin artiştii, vin artiştii....
Din uşa vizuinei mama Iepurilă îl apostrofă:
Doamna
Iepurilă(oţărâtă): Ba nu e deloc plictisitor, aş spune chiar că
sparge monotonia! Încă nu te-ai plictisit să stai îmbufnat pe creangă tot
timpul şi să faci mereu acelaşi lucru?! Tipic pentru tine să nu îţi convină
nimic! Lasă-i pe urecheaţii mei să se bucure de concert şi de primăvară! Abia
ce au ieşit din vizuină, nu au nevoie de nemulţumirile tale!
Piţigpiul: Bine, bine! răspunse el tot îmbufnat. Dar să ştii că
rutina mea e bună! Eu sunt tradiţionalist, prefer liniştea. Nu mă entuziasmez
aşa repede ca voi, pentru orice fleac....
Doamna
Iepurilă: Treaba ta! i-o tăie
dna Iepurilă. Dar păstrează asta pentru tine, nu strica cheful altora!
Doamna
Aricica: Chiar aşa, interveni
şi mama Aricica. Şi noi de-abia aşteptăm concertul, toată familia. Puiuţii mei-
Ţepoşel Moale şi Ţepoşel Cârn sunt foarte nerăbdători. Acum îşi curăţă blăniţa
pentru a fi cât mai dichisiţi. Dragă vecino, nu ai vreo soluţie pentru
curăţare? Sunt tare murdărei Ţepoşeii mei. Am observat că voi aveţi mereu
blăniţele curate. Şi un pieptănel mi-ar trebui, au numai frinze încâlcite în
blăniţă.
Doamna
Iepurilă: Sigur că am şi te
ajut cu plăcere! Folosesc gama numită- Curăţă tot! Apoi întră în vizuină de
unde aduse un coşuleţ plin cu obiecte şi produse de igienă.
În timp ce discutau ele aprinse, iată şi Iepuraş-poştaş
cu invitaţiile. După ce le oferi galant celor două doamne, îi spuse
piţigoiului:
Iepuraş-poştaş: Şi tu eşti invitat. Te văd mofturos, ca în fiecare an,
dar nu se poate să lipseşti de la concert! Vin toate neamurile de păsări şi
abia aşteaptă să te vadă. Dacă mă întrebi pe mine, nu înţeleg de ce, te porţi
foarte urât de fiecare dată. Îţi spun, trebuie să îţi schimbi comportamentul!
Piţigoiul: Ce-mi pasă mie de ei? Mă simt foarte bine aşa cum sunt.
Iepuraş-poştaş: Totuşi am o invitaţie pe numele tău. Ţi-o las pe ram,
mai spuse poştaşul.
Şi spunând aceasta Iepuraş-poştas se întoarse şi se
îndreptă spre muşuroiul furnicilor.
Iepuraş-poştaş: Furnicuto, Furnicuto-portar, ieşi puţin, te rog, trebuie
să îţi înmânez invitaţia la concert! Este timpul. Invitaţia este pentru întreg
furnicarul.
Furnica: Ies imediat, Iepuraş-poştaş. Ai puţină răbdare, sunt
bătrână şi nu mă mai pot mişca aşa de uşor. De asta sunt portar, altfel eram cu
surorile mele după provizii. Ştii bine că nu putem participa toţi la concert.
Regina nu poate ieşi la lumină, iar
surorile mele trebuie să o îngrijească şi să o hrănească. Apoi, furnicarul nu
poate rămâne fără pază.
Iepuraş-poştaş(nerăbdător): Bine, bine, o întrerupse iepuraşul. Neamul tău e aşa
numeros încât cu siguranţă câteva dintre voi por participa.
Furnica: Sper că ne asiguraţi paza, de data asta. Anul trecut
multe surori au pierit din mila păsărilor. Le-a fost aşa drag şi dor de noi
încât ne-au înghiţit. Erau nişte prefăcute, o puzderie de păsări infometate!
Iepuraş-poştaş: Voi transmite conducerii. Sigur vom încerca, dar să ştii
că nu avem personal suficient.
Furnica: Atunci ce fel de
organizatori sunteţi? Poporul meu trebuie să fie în siguranţă ca să se poată
bucura de reprezentaţie. Nu o putem face dacă păsările se năpustesc asupra
noastră. Mai bine stăm liniştite acasă, în siguranţă. Merci de invitaţie! spuse
ea pufnind şi dispăru în muşuroi.
Iepuraş-poştaş îşi continuă drumul şi ajunse la vizuina
vulpii. Se cam codea să o cheme când apăru ussul.
Ursul: Poţi să o strigi liniştit, îi spuse el. Sunt eu aici şi
te apăr, de-o fi cazul. Am văzut-o încărcată mai devreme, nu cred să-i mai fie
foame.
Vulpea:Te-am auzit, drag Vestitor! Spuse cumătra ieşind din
vizuină. Mă jigneşti, Cafeniule! Noi
iubim iepuraşii.....şi concertele, desigur! Vor fi mulţi din neamul tău la
concert? Pe cine ai mai invitat? întrebă ea cu viclenie, vreau să îţi spun unde
mi-ar plăcea să mă aşez.
Ursul:Lasă linguşeala, Roscato! i-o tăie ursul. Iepuraşul se
pitise după el tremurând. Concertul nu se organizează ca să ai tu hrană pe
alese!
Vulpea:Vai, ce vorbe dure, Cafeniule! Am spus eu aşa ceva? Încă
nu ţi-a trecut supărarea pentru ca ţi-ai pierdut coada? Nu a fost din cauza
mea, eu nu eram născută pe atunci. Nici din paricina strebunicii mele. Neamul
meu spune că ai pierdut-o de lăcomie. (şi de prostie, adăugă pentru sine).
Ursul:Nu erai, nici eu nu eram, dar toţi suntem fără coadă din
cauza voastră, iar năravul nu v-a dispărut. Tot viclene şi manipulatoare, de
când vă ştiu!
Vulpea:
Eşti rău cu noi. Şi, oricum, eu
nu sunt ca surorile mele, eu iubesc toate neamurile.
Ursul:Sigur că le iubeşti! În propria farfurie. Să ştii că vom
chema Lupii-gardieni pentru a asigura paza.
Vulpea:
Am înţeles, Cafeniule! Mulţumesc
de invitaţie, Iepuras! spuse ea retrăgându-se umilă(bine că am aflat cine
asigură paza ca să ştiu cu cine aranjez o ...scăpare din ochi. Alfa secundul e
mereu dornic de aranjamente, mai ales dacă asta îl ajută să-l detroneze pe
Alfa-primo..... Să vad ce pot face...).
Sărind din ram în ram, veveriţa strîgă agitată:
Veveriţa: Iepuraş-poştaş, pentru mine nu există o invitaţie la
concert? Nu eram acasă când ai trecut, dar aştept de un an acest concert.
Iepuraş-poştaş:
Sigur că există, Codato! ţi-am şi
lăsat-o pe crenguţă. Poate a furat-o Fana Coţofana , tot dădea târcoale prin
zonă. Dar esti invitată, sigur!
Veverița: Mulţumesc! Spuse ea veselă. Mi-ai luminat ziua! Ne vedem
la concert! Fug să îmi iau haina noua de la curăţătorie. Şi nu uita- vreau un
loc la înălţime, pe creanga cea mare a lui Stejar Umbros!
Ţopăind pană seara Iepuraş-poştaş reuşi să împartă
invitaţii tuturor locuitorilor pădurii. Il chemă apoi pe Sturz şi îi dădu o
scrisoare pentru organizatorii concertului- Castorul şi Vidra, cei care trebuia
să construiască scena, Vulturul supervizor,
Gâştele care organizau programul, păienjenii care ţeseau cortina, graurii care asigurau florile pentru decor.
Le enumeră cu atenţie dorinţele fiecărui invitat. Trimise apoi o scrisoare
detaliată lui Alfa Primo în care îi aminti ce se aşteaptă de la gardienii lui
şi îi vorbi despre pericolele care puteau să apară.
Târziu, în noapte, căzu frânt de oboseală şi adormi tot
cu gândul la concert. Va fi minunat, îşi spuse. Nu are ce să meargă rău, ne-am
ocupat de fiecare detaliu. Va fi minunat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu