Premiul Asociației Culturale Leviathan - Concursul Național de Creație Literară "Și eu știu să scriu!" 2022

 

                                                                        HANCIUC MONICA, CUREA MARIA

 

 

                                                  CONCERTUL PRIMĂVERII

                                                                          

 

Decor: o pădure cu copaci umbroşi, o potecă îngustă şerpuind printre copaci. Ici-colo căsuţele personajelor.

 

Personaje:

Iepuraş-poştaş

Sturzul

Ţup şi Ţop-doi pui de iepure

Piţigoiul

Doamna Iepurilă

Doamna Aricica

Furnica

Ursul

Vulpea

Veveriţa

 

Sturzul zboară agitat deasupra pădurii ciripind  în gura mare:

Sturzul: Salutare, tuturor! Au sosit artiştii, au sosit artiştii! Iepuraş-poştaş a plecat deja să împartă invitaţiile. Vor concerta-Privighetoarea cea fără de seamăn, Mierla cafenie, Corul broscăresc, cel al Albinelor,  Stolul Corbilor, Greierele violonist solo. Vom asista la o piesă de teatru pusă în scenă de doi bursuci, iar ursul şi vulpea vor prezenta numete de magie.

Ţop şi Ţop: Au sosit! Uraaa! săriră veseli Ţup şi Ţop, doi fraţi iepuraşi care nu îmliniseră încă un an. Abia aşteptăm să îi cunoaştem şi să îi ascultăm! Părinţii ne-au vorbit întreaga iarnă despre concertele lor minunate.

Piţigoiul: Mă enervează entuziasmul vostru, spuse Piţigoiul de pe creangă, somnoros şi îmbufnat.

Ţup: Scuzaţi-ne, nene Piţigoi, dar suntem încântaţi, abia aşteptăm concertul! Şi artiştii! Dumneavoastră nu vă plac? Nu o să veniţi la concert?

Piţigoiul: Nu, n-o să vin. Eu îi cunosc deja pe artişti şi pot spune că nu e mare lucru de capul lor. Mare plictiseală! În fiecare primăvară – acelaşi lucru: vin artiştii, vin artiştii....

Din uşa vizuinei mama Iepurilă îl apostrofă:

Doamna Iepurilă(oţărâtă):  Ba nu e deloc plictisitor, aş spune chiar că sparge monotonia! Încă nu te-ai plictisit să stai îmbufnat pe creangă tot timpul şi să faci mereu acelaşi lucru?! Tipic pentru tine să nu îţi convină nimic! Lasă-i pe urecheaţii mei să se bucure de concert şi de primăvară! Abia ce au ieşit din vizuină, nu au nevoie de nemulţumirile tale!

Piţigpiul: Bine, bine! răspunse el tot îmbufnat. Dar să ştii că rutina mea e bună! Eu sunt tradiţionalist, prefer liniştea. Nu mă entuziasmez aşa repede ca voi, pentru orice fleac....

Doamna Iepurilă: Treaba ta! i-o tăie dna Iepurilă. Dar păstrează asta pentru tine, nu strica cheful altora!

Doamna Aricica: Chiar aşa, interveni şi mama Aricica. Şi noi de-abia aşteptăm concertul, toată familia. Puiuţii mei- Ţepoşel Moale şi Ţepoşel Cârn sunt foarte nerăbdători. Acum îşi curăţă blăniţa pentru a fi cât mai dichisiţi. Dragă vecino, nu ai vreo soluţie pentru curăţare? Sunt tare murdărei Ţepoşeii mei. Am observat că voi aveţi mereu blăniţele curate. Şi un pieptănel mi-ar trebui, au numai frinze încâlcite în blăniţă.

Doamna Iepurilă: Sigur că am şi te ajut cu plăcere! Folosesc gama numită- Curăţă tot! Apoi întră în vizuină de unde aduse un coşuleţ plin cu obiecte şi produse de igienă.

În timp ce discutau ele aprinse, iată şi Iepuraş-poştaş cu invitaţiile. După ce le oferi galant celor două doamne, îi spuse piţigoiului:

Iepuraş-poştaş: Şi tu eşti invitat. Te văd mofturos, ca în fiecare an, dar nu se poate să lipseşti de la concert! Vin toate neamurile de păsări şi abia aşteaptă să te vadă. Dacă mă întrebi pe mine, nu înţeleg de ce, te porţi foarte urât de fiecare dată. Îţi spun, trebuie să îţi schimbi comportamentul!

Piţigoiul: Ce-mi pasă mie de ei? Mă simt foarte bine aşa cum sunt.

Iepuraş-poştaş: Totuşi am o invitaţie pe numele tău. Ţi-o las pe ram, mai spuse poştaşul.

Şi spunând aceasta Iepuraş-poştas se întoarse şi se îndreptă spre muşuroiul furnicilor.

Iepuraş-poştaş: Furnicuto, Furnicuto-portar, ieşi puţin, te rog, trebuie să îţi înmânez invitaţia la concert! Este timpul. Invitaţia este pentru întreg furnicarul.

Furnica: Ies imediat, Iepuraş-poştaş. Ai puţină răbdare, sunt bătrână şi nu mă mai pot mişca aşa de uşor. De asta sunt portar, altfel eram cu surorile mele după provizii. Ştii bine că nu putem participa toţi la concert. Regina  nu poate ieşi la lumină, iar surorile mele trebuie să o îngrijească şi să o hrănească. Apoi, furnicarul nu poate rămâne fără pază.

Iepuraş-poştaş(nerăbdător): Bine, bine, o întrerupse iepuraşul. Neamul tău e aşa numeros încât cu siguranţă câteva dintre voi por participa.

Furnica: Sper că ne asiguraţi paza, de data asta. Anul trecut multe surori au pierit din mila păsărilor. Le-a fost aşa drag şi dor de noi încât ne-au înghiţit. Erau nişte prefăcute, o puzderie de păsări infometate!

 Iepuraş-poştaş: Voi transmite conducerii. Sigur vom încerca, dar să ştii că nu avem personal suficient.

Furnica:  Atunci ce fel de organizatori sunteţi? Poporul meu trebuie să fie în siguranţă ca să se poată bucura de reprezentaţie. Nu o putem face dacă păsările se năpustesc asupra noastră. Mai bine stăm liniştite acasă, în siguranţă. Merci de invitaţie! spuse ea pufnind şi dispăru în muşuroi.

Iepuraş-poştaş îşi continuă drumul şi ajunse la vizuina vulpii. Se cam codea să o cheme când apăru ussul.

Ursul: Poţi să o strigi liniştit, îi spuse el. Sunt eu aici şi te apăr, de-o fi cazul. Am văzut-o încărcată mai devreme, nu cred să-i mai fie foame.

Vulpea:Te-am auzit, drag Vestitor! Spuse cumătra ieşind din vizuină. Mă jigneşti,  Cafeniule! Noi iubim iepuraşii.....şi concertele, desigur! Vor fi mulţi din neamul tău la concert? Pe cine ai mai invitat? întrebă ea cu viclenie, vreau să îţi spun unde mi-ar plăcea să mă aşez.

Ursul:Lasă linguşeala, Roscato! i-o tăie ursul. Iepuraşul se pitise după el tremurând. Concertul nu se organizează ca să ai tu hrană pe alese!

Vulpea:Vai, ce vorbe dure, Cafeniule! Am spus eu aşa ceva? Încă nu ţi-a trecut supărarea pentru ca ţi-ai pierdut coada? Nu a fost din cauza mea, eu nu eram născută pe atunci. Nici din paricina strebunicii mele. Neamul meu spune că ai pierdut-o de lăcomie. (şi de prostie, adăugă pentru sine).

Ursul:Nu erai, nici eu nu eram, dar toţi suntem fără coadă din cauza voastră, iar năravul nu v-a dispărut. Tot viclene şi manipulatoare, de când vă ştiu!

Vulpea: Eşti rău cu noi. Şi, oricum, eu nu sunt ca surorile mele, eu iubesc toate neamurile.

Ursul:Sigur că le iubeşti! În propria farfurie. Să ştii că vom chema Lupii-gardieni pentru a asigura paza.

Vulpea: Am înţeles, Cafeniule! Mulţumesc de invitaţie, Iepuras! spuse ea retrăgându-se umilă(bine că am aflat cine asigură paza ca să ştiu cu cine aranjez o ...scăpare din ochi. Alfa secundul e mereu dornic de aranjamente, mai ales dacă asta îl ajută să-l detroneze pe Alfa-primo..... Să vad ce pot face...).

Sărind din ram în ram, veveriţa strîgă agitată:

Veveriţa: Iepuraş-poştaş, pentru mine nu există o invitaţie la concert? Nu eram acasă când ai trecut, dar aştept de un an acest concert.

Iepuraş-poştaş: Sigur că există, Codato! ţi-am şi lăsat-o pe crenguţă. Poate a furat-o Fana Coţofana , tot dădea târcoale prin zonă. Dar esti invitată, sigur!

Veverița: Mulţumesc! Spuse ea veselă. Mi-ai luminat ziua! Ne vedem la concert! Fug să îmi iau haina noua de la curăţătorie. Şi nu uita- vreau un loc la înălţime, pe creanga cea mare a lui Stejar Umbros!

Ţopăind pană seara Iepuraş-poştaş reuşi să împartă invitaţii tuturor locuitorilor pădurii. Il chemă apoi pe Sturz şi îi dădu o scrisoare pentru organizatorii concertului- Castorul şi Vidra, cei care trebuia să construiască scena,  Vulturul supervizor, Gâştele care organizau programul, păienjenii care ţeseau cortina,  graurii care asigurau florile pentru decor. Le enumeră cu atenţie dorinţele fiecărui invitat. Trimise apoi o scrisoare detaliată lui Alfa Primo în care îi aminti ce se aşteaptă de la gardienii lui şi îi vorbi despre pericolele care puteau să apară.

Târziu, în noapte, căzu frânt de oboseală şi adormi tot cu gândul la concert. Va fi minunat, îşi spuse. Nu are ce să meargă rău, ne-am ocupat de fiecare detaliu. Va fi minunat!